si daca tot pomeneam de revolutie in postu de mai-nainte mi-am adus aminte cum am trait-o eu. eram destul de mic atunci (in clasa a 4-a, cam 10 ani) ca sa inteleg foarte bine ce se intimpla, dar destul de mare ca sa-mi dau seama ca ceva se intimpla.
stiu ca pe vremea aia televizorul era incuiat intr-o camera a apartamentului. da! mi-am trait copilaria departe de televizor. parintii vroiau, probabil, in felul asta sa ma faca sa am grija de teme mai intai. reuseam din cind in cind sa gasesc cheia ascunsa de maica-mea in casa si ma uitam la televizor.
in ziua aia am descuiat usa si am intrat in camera. ceea ce vedeam eu la tv era insa foarte dierit de ce eram obisnuit sa vad. am urmarit citeva ore dupa care am inchis usa pt ca se apropia ora la care veneau parintii acasa.
a doua zi la fel, dar stiu ca televizorul nostru nu avea sunet si atunci am facut prima mea improvizatie audio-video. ascultam sunet de la radio si vedeam imaginile la tv. se potrivea destul de mult emisia de la radio cu cea de la tv asa ca improvizatia a mers.
in aceeasi zi taica-meu (cadru in marina militara) a fost anuntat ca trebuie sa mearga de urgenta la unitate. eu si sor-mea am ramas incuiati in casa si nu aveam voie sa deschidem nimanui. imi aduc aminte doar de momentul in care el a plecat si noi am incuiat usa dupa el.
imaginile sunt destul de neclare, dar cred ca a doua zi mama a trebuit sa plece si ea la munca asa ca noi a trebuit sa ne mutam la verisori. o serie de cadre mi-au ramas in minte totusi. ma uitam seara la tv si am vazut cum in Bucuresti se trage. focurile e arma in care luminau noaptea le vad parca si acum. apoi a urmat momentul in care a fost anuntat pinderea lui Ceausescu. totul era pentru mine un film de actiune foarte real. stiam ca ambii parinti lucreaza in armata si oricind se poate intimpla ceva cu ei…oricum televizorul m-a ajutat sa trec peste momentele alea.
peste citiva ani am inceput sa lucrez in televiziune, iar improvizatiile de atunci au ajuns la rang de profesie bine platita (de catre o companie americana) mai tarziu…
— acest text a fost inclus in capsula timpului —
Be the first to comment