Un articol al lui Dr. Drang despre felurile de scriitori m-a facut sa ma gandesc mai mult la cum scriu eu.
As I see it, there are three types of writer:
“First, there’s the kind that write final copy directly. Words, sentences, and paragraphs flow out in a smooth stream with no need for editing. While I don’t think any professional writing gets done this way, I know many people who can do correspondence like this. I’ve often gotten mail from clients with the notation at the bottom that the letter was “dictated but not reviewed.” Since these people don’t edit, the text editor they use is immaterial.
Second, there’s the kind that write in drafts. When I was a kid in the pre-PC era, school essays were always written as a longhand draft first, then edited and typed up as a final copy. Even today, when everyone writes on a computer, many writing guides suggest that you “get everything out” in a first draft and then clean things up with a good editing session. Vi’s modal editing can be great for this kind of writer. All of the first draft is done in insert mode and all the later editing in command mode.
Finally, there’s the kind that constantly fiddles with the text. This is me, and this is why my experiments with vi failed. I tend to rewrite sentences as I’m typing, stopping in the middle to go back and reset the tense or flip clauses around. It’s rare that I can type an entire paragraph without stopping to edit it. The need to keep shifting in vi from command to insert mode makes it a very clumsy editor for this type of writer.”
Eu scriu de cel putin 18 ani. A fost mai intai un fel de proza, apoi presa scrisa sau tv. Acum ma refer la primele doua categorii: Presa scrisa si Proza. Eu cred ca fac parte din prima categorie de scriitori.
Niciodata nu am recitit un text inainte sa-l public. Nu am avut rabdare si eram constient ca daca mi-a scapat ceva in prima faza, probabil ca imi va scapa si a doua oara.
Partea mai interesanta este ca timpul era petrecut mai mult pe Titlu si Sapou decit pe textul in sine. Mi-a placut sa am titluri interesante, care sa atraga. Daca primele cuvinte nu erau interesante aveam senzatia ca omul nu va ramane.
Poate de aia, uneori am ramas cantonat pe o idee din titlu si pentru ca ideea era prea indrazneata sau prea interesanta, faceam tot posibilul ca articolul sau nuvela sa fie la inaltimea acelui titlu.
La inceput scriam pe hartie, cu pixul sau creionul. Nu stergeam prea mult. Manuscrisele mele au insa bucati de fraza taiate. Daca nu-mi placea cum suna corectam fraza pe loc si mergeam mai departe. Asta se intimpla destul de rar.
Imi place sa cred ca gandesc putin mai repede decit scriu. Dar nu cu mult mai repede, ci doar cu o idee inainte. De aia sunt pregatit sa astern pe hartie mai repede aceste idei.
Acum scriu in Byword (pentru ziar sau tv) sau Ecto (pentru blog). Atunci cind nu-mi place un cuvint din cele scrise cu 10 secunde in urma sterg totul pina la acel cuvint si rescriu. Rar modific doar cuvintul respectiv pentru ca am senzatia ca mi-as pierde ideea daca as scrie in “Edit Mode”.
Mda, nu s-ar intimpla asta. Ideea nu se pierde. Ori e scrisa, ori e inlocuita cu alta, exprimata altfel.
Nu scriu dezordonat si incerc sa nu fac greseli gramaticale. Sunt constient ca nu mai recitesc textul si e bine sa fie ok din prima. Este felul meu de a castiga timp.
Pe de alta parte, scriu cum gandesc si cum vorbesc. E mai simplu, mai natural si cel care citeste poate sa inteleaga mai bine ce am vrut sa spun.
Da, imi propun sa scriu in anumite feluri atunci cind e cazul. Daca vreau ca textul sa fie unul pretentios, il cam fac sa fie. Dar de obicei, mesajul si ideea conteaza mai mult decit felul in care e scris. Evit injuraturile, dar redau sentimentele (atunci cind vorbim de proza).
Mi-ar placea sa am timp…. OK, mi-ar placea sa-mi fac timp sa scriu din nou proza. Am multe povestiri, nuvele sau romane incepute si tot imi spun ca va veni si vremea lor.
Be the first to comment