blog-tag sau … “atinsa pe secrete” – cinci lucruri pe care nu le stii despre Adrian Boioglu

m-am trezit zilele trecute ca-ntr-un joc al copilariei mele. Dragos Dehelean a jucat “atinsa” cu mine asa ca nu am avut cum sa nu-i raspund. mai ales la cit m-a ajutat sa pun pe picioare boio.ro .

blog-tag-ul a fost inventat de jeff pulver in urma cu vreo luna si a ajuns si in blogosfera romaneasca odata cu cristian mezei. (la ei puteti gasi si ideea de inceput dar si un mic istoric). pe scurt: atunci cind esti tag-uit trebuie sa povestesti pe blog 5 lucruri despre care cei din jurul tau nu (mai) stiu sau chiar 5 secrete. dupa aia ai dreptu sa “atingi” si tu alte 5 persoane. d-aia i-am zis yo “atinsa pe secrete”…

chiar m-am gindit de ieri pina azi la ce as putea sa scriu despre mine. nu voi veni cu secrete, pentru ca d-aia sunt secrete si pentru ca ale mele nu sunt interesante chiar deloc… so:

1. in clasa a 3-a am luat primele cursuri de chitara. si a durat povestea asta vo’ 4 ani cel putin. mergeam de doua ori pe saptamana la “parcul pionierilor” din constanta si mai apoi la “clubul elevilor” (e una si aceeasi instittutie, dar a fost redenumita dupa revolutie). cu toate ca stiu sa cint la chitara si mai apoi am fost si in corul liceului, nu am stiut niciodata sa citesc o partitura. adik stiam notele, dar nu puteam sa cint melodia “din gura” doar uitindu-ma la ele… Ceea ce imi pare rau e ca acum, nu mai am timpul si poate nici dispozitia necesara sa mai cint la chitara…

2. am avut parul lung timp de 7 ani. era lung si ondulat si imi placea pe de o parte, pt ca avem succes la fete si pe de alta parte pt ca aratam rebel. nici macar directorul liceului telecom din constanta (gonzo) nu a reusit sa ma convinga sa ma tund. eram singuru din liceu care purta plete, la vremea aia. intr-o zi am mers la un coafor si i-am zis frizerului sa ma tunda. fara regrete. am si acum o suvita ondulata…

3. anu asta fac zece ani de presa. asta daca socotesc si freelance-ingul de pe site ca fiind tot media. daca e sa pun la socoteala si emisiunile de tineret la care participam in liceu…as putea sa zic ca am inceput sa fiu jurnalist de la 16 ani. deci in total sunt vreo 11 ani de presa. si ma mindresc cu asta. pentru moment am renuntat sa mai scriu pentru o institutie media din romania, dar munca mea are legatura cu partea tehnica a unui studio tv …de la filmare, la editare video etc…

4. imi construiesc o casa linga Constanta de unul singur. iar de proiectu asta nu au aflat decit vreo 10-15 persoane. nici macar parintii mei nu stiu. cu ocazia asta o sa afle, probabil ;). [asta a fost unul dintre cele mai pazite secrete ale ultimilor ani]

5. sunt de un optimism bolnavicios. adik gindesc pozitiv in orice situatie m-as afla. asta a facut ca in ultimii 10 ani sa mi se indeplineasca toate dorintele, atunci cind am vrut eu! mai mult decit atit, incerc sa ii fac optimisti si pe cei din jurul meu. sunt perfectionist si nu ma supar decit foarte greu. dar si cind ma scoate cineva/ceva din sarite… :) ceea ce multi nu stiu e ca felul meu de a fi a pornit de la o carte scrisa de pavel corut in urma cu vo’ zece ani…

un alt lucru la care m-am tot gandit de cind am primit tag-ul a fost cine sunt cei pe care-i voi “atinge” eu. dupa ceva timp lista era deja prea mare… am ales, fara sa am un motiv anume pe: Cristi Roman, Andressa, Piticu, Comanescu si Vivi.

acest text a fost introdus in capsula timpului