nu am mai facut niciodata atit de mult spre state. dar nu pot sa zic ca mi-a prins rau. are si drumul lung … avantajele lui.
am plecat din Otopeni minunindu-ma de net-ul moca. evident ca odata iesit din aria de Plecari si ajuns in fata portii de unde zbura avionul, netul era pe bani. si nu putini. ca deh… suntem in europa. dar si la nemti si la americani a fost la fel: in Frankfurt cel mai ieftin era 60 euro centi minutul, iar in Washington aveam oferte de 19 dolari pe zi. sa fie la ei, acolo…
asa ca privat de internet am cascat ochii pe fereastra, m-am uitat la filme pe iPhone si pe sistemul lor video din avion si sa analizez oamenii din jur.
marea surpriza placut aa zilei a fost zborul cu Tarom. mancarea a fost mai mult decit decenta, avionul curat, echipajul foarte prietenos. ca sa nu mai zic ca tarom si-a updatat video in care expica procedurile de siguranta si programele video/audio din timpul zborului. chiar am constatat cita atentie aveau pentru detalii si mi-a facut placere sa zbor cu ei. mda, nu as fi crezut ca pot zice asta vreodata…
Daca nu aveam in spate un nene caruia nu i-a tacut gura timp de 3 ore (i-a povestit unei babe nu numai viata lui, dar si la toti membrii de familie si colegii de munca probabil…), as fi putut sa clasez zborul cu tarom drept top 3 personal. deh.. nu e vina lor. da sa le mai inchida gura la astia care vorbesc mult…
in frankfurt am trecut prin punctul de securitate ca prin branza. neasteptat pentru un avion care pleca spre state…
m-au amuzat in mod deosebit custile de sticla pentru fumatori. stateau acolo ca sobolanii sa traga din tigari. nu erau totusi ermetice “cutiile pentru sobolani†am vazut o fetitza care atunci cind a trecut pe linga ele a inceput sa dea din mana, semn ca e deranjata de mirosul de fum din zona.
zborul spre state nu intra nici in top 5. am mai zburat cu United, dar parca acum nu prea si-au dat interesul: avionul vechi, sistemul audio/video nu prea mergea (si mai si puneau filme de pe VHS). am vazut “get smart†si am ris la citeva faze. nu e insa genul de film pe care as vrea sal vad neaparat si a doua oara. in avion, intre un ziar, o revista si un pui de somn… merge.
pasagerul din stanga mea era un neamt cu fata de tocilar. a dormit mai tot timpul. apoi s-a trezit si a scos din geanta niste partituri muzicale. le-a citit de zor, apoi a scris ceva si a inceput sa faca muzica (sau cel putin asa ai fi crezut cind il vedeai ca bate din degete pe masa de plastic a avionului si scrie note muzicale pe o foaie).
mancarea de avion e la fel peste tot. azi a fost mai comestibila. mai ales cind iti e foame… iar nemtii nu mai dau bere gratis (deh… recesiune). oricum nu beau eu.. dar era frumos de stiut.
in washington am dat de Obama. am vazut chiar si un curcubeu maaare deasupa orasului. nu stiu cit se vede din el in poza alaturata. deja decolasem…
americanii nu au nici o treaba cu respectatu regulilor in avion. majoritatea inca mai aveau telefoanele de deschise la decolare sau aterizare. care erau mai jmecheri vorbeau pina cind le atragea stewardeza atentie personal.
povestea merge mai departe. dar in alt post…
1 Trackback / Pingback