un eveniment simpatic de pe Facebook mi-a adus aminte de un moment de rascruce al carierei mele recente.
La inceputul lui 2006 primisem deja o oferta de job pt Statele Unite. Nu puteam sa o refuz, dar nici sa-mi dau demisia din functia de corespondent Jurnalul TVR pentru Constanta si Tulcea pina cind nu aveam 2 lucruri in mana: analizele medicale bune si Viza de America. Aveam, in schimb, biletul de avion luat.
Cu "medicalele" a fost usor, dar Ambasada m-a programat la interviu exact cu o zi si jumatate inaintea plecarii. Nimic mai aventuros. Am ajuns in Bucuresti cu o noapte inainte, m-am dus la Ambasada si a ora 12 juma ieseam cu viza pe usa. Pe vremea aia pasaportul se dadea in aceeasi zi. Dupa ce mi-am sunat rudele sa le dau vestea cea mare, m-am urcat intr-un taxi si am coborit in fata TVR.
Aveam demisia deja scrisa, asa ca nici nu am mai intrat in televiziune si doar am cerut un numar de inregistrare de la registratura de la poarta. Duduia de acolo nu stia de ce sunt tot "numai un zambet" si ma tot intreba daca nu vreau sa ma razgandesc. Cind i-am aratat biletu de avion spre Miami a inteles.
Demisia este un act unilateral si eu eram satul de mizeriile din redactia Stiri/Corespondenti de pe vremea aia. Din pacate, pentru bunii mei colegi/jurnalisti care au ramas acolo, situatia nu s-a schimbat decit in rau: am inteles ca salariile au ramas cam aceleasi de vo 3 ani si caracterul unora inca mai lasa de dorit.
Anyway, long story – short: singurul regret este ca nu am parasit Romania mai devreme. De aproape 3 ani sunt pe aici si ma simt al-naibii de acasa.
adevarul este ca trebuie sa ai si curaj sa faci asa ceva, sa pleci de la un serviciu cat de cat stabil. cred ca sprijinul familiei este cel mai important! si eu ma gandesc sa nu fie prea tarziu cand voi avea curaj sa fac acest pas peste hotarele minunatei noastre tari
ah si cu America asta, ce sa faci.
e foarte posibil sa plec si eu in strainatate, nu imi place nesimtirea aici.
“Singurul regret este ca nu am parasit Romania mai devreme. De aproape 3 ani sunt pe aici si ma simt al-naibii de acasa.”
Aceste ultime vorbe suna inimaginabil de frumos … cati sunt cei care si-ar dori sa paraseasca groapa noastra de gunoi, unde zilnic ne sunt aruncate noi deseuri, ne afundam usor, usor si nimeni nu ne scoate …
Unii trag de altii, in loc sa ne ajutam, ne afundam mai rau …
Felicitari pentru tot ce ai realizat si … sa nu te intorci niciodata!
Incredibil! Au trecut deja 3 ani?
Sper ca in America timpul sa treaca mai incet :) …
spui asta ca sa ne oftici pe noi cei ramasi in taranoaia asta?
@ Dragos Dehelean:
mai am o luna juma si fac 3 ani. :) stiu… e greu de crezut. aici trece si mai greu timpul
foarte bine pt tine
ma gandesc si eu din c in c mai serios sa plec…
haha..mi-am amintit cum mi-am dat eu demisia din protv :)))
ma enerevam mereu ca tot ce faceam era prost, asa zicea shefu’ si intr-o zi am luat un premiu pt un reportaj si shefu ala tot m-a facut ca pe o albie de porci si m-am enervat si i-am zis”
“imi bag ..p*** in emisiunea dumneavoastra” si am plecat. a fost prima mea injuratura….
am auzit apoi in urma…”a mai cazut un inger” .. :) aveam 21 de ani. si am mai lucrat acolo si dupa aia ca m-au chemat inapoi. dar a fost singura mea demisie si o sa o tin minte :))
@ laura:
si din pro tv mi-am dat demisia. de fapt am plecat la cerere, “cu acordul partilor” pt ca gasisem ceva mai bun la tvr. protv a ramas singurul loc in care am simtit ca fac stiri de televiziune. la tvr e o combinatie de prostitutie cu cenzura.
:))) am lucrat 6 ani in protv si mi-a placut, chiar si dupa demisia aia am mai lucrat vreo 4, daca imi amintesc bine… si da, se facea televiziune pe atunci..dar asta era demult. eu am plecat in 2000 de acolo..si nu prin demisie :))) m-am maritat si am inceput sa fac pr, a fost o rascruce in viata mea :))) bine si a mai fost una acum 5 ani cnad am divortat si am schimbat domeniul de pr :))))
in fine…oare comentul tau a fost acum 1 an???? si de mi-a aparut mie pe blog abia azi? hmmm